Cuvantul autorului

Nota autorului

L-am prins pe Călin Nemeș în viață, ca prezentator de concerte rock. Eram tânăr licean și de pe la 13-14 ani mi-a intrat muzica rock în sânge. Sunt un ”decrețel” clasic. Am prins două concerte cu Cenaclul   Flacăra și de acolo, văzând Irisul în mare formă, am prins dragoste de rock și concerte. Intrat la liceu în centrul Clujului, la G. Barițiu,  eu locuind cu părinții în Mănăștur, am început să degust din atmosfera cafenelelor clujene, chemat fiind de un licean de-a 12-a. Așa am ajuns la Zahana, la Trei Păduchi adica la Tripă dar mai ales la Arizona. Acolo l-am văzut, prima oară,  cu un grup de hippioți târzii, pe actorul Călin Nemeș. Nu știam nimic despr el, am remarcat doar vocea. Apoi i-am recunoscut vocea la concertele rock pe care le prezenta. Nu îndrăzneam să urc la etaj la Arizona, era o „zonă crepusculară” pentru mine, dominată de un grup eterogen, de amici ai actorului, cu mult mai mari ca mine.

De aici fascinația pentru el. Apoi a venit Revoluția, când el a devenit un Erou. Cel puțin pentru mine. Am fost fericit când am aflat că nu a murit în Piața Libertății iar vestea morții lui în 8 iulie 1993  am aflat-o când eu eram la Costinești. Am fost trist, atât îmi aduc aminte. L-am urmărit la Golaniada din Cluj apoi nu prea am mai auzit de el decât la comemorările de la Hotel Conti l-a care am participat în decembrie 1990 92 dar și după aceea. Apoi, după trista sa moarte se vorbea despre el în public în special doar la comemorarea morților de la Revoluție. În rest doar apropiații probabil că îl pomeneau și vorbeau despre el. Nu am mai știut nimic mult timp, ani și ani, despre Călin Nemeș dar de uitat nu îl uitasem.

Când am cumpărat la un târg de viniluri dublul album Lanțurile al trupei Krypton, cu Călin Nemeș recitând, am fost iar uimit de vocea sa, de talentul său. Din nou și din nou. Ca ziarist am adunat articole, cărți în care se vorbește despre ce s-a întâmplat la Revoluție, în unele cu lux de amănunte. Dar a crescut în mine dorința să știu mai mult despre Călin Nemeș. Să exista o carte, sau cărți despre el. Să știm mai mult pentru că a fost o personalitate complex, un personaj special al Clujului. Pentru mine cel puțin. Un idol al tinereții mele. Un om special, curajos și talentat.

Mulțumesc tututor celor care au făcut posibilă apariția acestei cărți. Sper să mai scrie cărți despre Căin și alți autori, în special oameni care l-au cunoscut personal.

Nu doresc să uit pe cineva, așa că mulțumesc tuturor, dar absolut tuturor celor care au contribuit la apariția cărții. Mulțumesc colectivului de la Biblioteca Central Universitară (BCU) ”Lucian Blaga” pentru sprijinul constant. Mulțumesc editurii Ecou Trasilvan și în special editoarei Nadia Baciu.

Mulțumesc soției și părinților.

Dar cel mai mult îi mulțumesc lui Călin Nemeș, pentru tot ce a făcut pentru Cluj și România.

Autorul